Mirosul este, mai mult ca sigur, cel mai puțin cunoscut dintre funcțiile simțurilor noastre și, totuși, el influențează o mare parte din viața noastră.

Mirosul reprezintă simțul cel mai performant la animale, la om, el este, împreună cu auzul, primul reper senzorial al nou – născutului.

Multe dintre speciile de animale supraviețuiesc grație mirosului. Datorita lui, somonul găsește drumul spre locul de naștere, unde va ajunge să-și depună icrele. Fluturele bombyx este în stare să miroase o moleculă de hormon de femelă de la distanță de câțiva kilometri, găsindu-și astfel perechea.

Nasul și creierul instictiv

Mirosul este legat nu numai de memorie, ci și de creierul nostru primitiv, numit creier limbic, care asigură supraviețuirea speciei. El se ocupă de reglarea activităților noastre senzitive, motrice și reflexe și controlează impulsurile primitive ale foamei, setei. Reacționează în mod personalizat și variat de la un individ la altul, în funcție de teren și de echilibrul nervos, hormonal și emoțional al momentului.

Mesajul chimic olfactiv vehiculat de moleculele aromate ajunge la celulele olfactive nazale, apoi este transfomat în vibrații electrice descifrate la nivelul “ creierului olfactiv”. Acest fapt procură senzații odorante care acționează foarte profund asupra ființei noastre.

Autor: Paula Carmen Apetrei